Se implinesc 20 de ani de la Revolutia din 1989... din care nu imi amintesc nimic, deoarece eram prea mica pentru a realiza ceea ce era in jur. Tot ceea ce stiu sunt relatarile parintilor mei si imaginile publicate in mass-media ultimilor 10 ani.
Insa stau si ma gandesc acum daca a avut sens ca tata sau cei care chiar au fost omorati in strada, sa isi riste viata in acele zile, pentru ca eu si altii de varsta apropiata mie sa avem puterea de a ne decide propriile vieti, de a avea libertate de exprimare... Pentru a valorifica aceste drepturi poate ar trebui sa facem un mic exercitiu, prin care pentru o zi, sa ne lipim banda de scotch pe gura...Am facut acest exercitiu si va spun ca nu am resitat mai mult de 30 de minute sa nu pot sa vorbesc... Le recomand acest exercitiu in special celor care sustin ca era mai bine " pe vremea lu' Ceasca".
Nu pot sa spun decat un "Jos palaria" pentru cei care au fost atat de curajosi si si-au dat viata pentru un viitor mai bun al Romaniei. In a duce planul lor la bun sfarsit, intr-un viitor mai bun al Romaniei, cred ca noi suntem cei responsabili si nu avem decat sa muncim pentru a realiza aceste idealuri. Eroii nu mor niciodata
